Legal Info

Victima violentei domestice care are nevoie de ajutor din punct de vedere legal si nu isi permite sa solicite asistenta juridica contra cost, are cateva solutii alternative:

Poate apela la un avocat pro-bono (gratis) din Reteaua PRO BONO pentru Drepturile OMULUI, aici. Persoana in cauza isi prezinta/scrie cazut pe site-ul indicat si avocatii inscrisi in aceasta retea, daca il considera de interes, il preiau si il vor asista pro bono pe cel care le-a solicitat ajutorul.

Poate apela la asociatia noastra si noi vom prezenta cazul unui birou de avocatura partener din Bucuresti. Ramane la latitudinea biroului de avocatura daca va prelua sau nu cazul respectiv.

Asociatia poate sprijini persoane fizice, adulti si minori, victime ale violentei domestice si ale unor infractiunilor expres prevazute de legea protectiei copilului, formuland pentru victime, urmatoarele tipuri de cereri: a) cererea pentru acordarea asistenței juridice gratuite și cererea pentru acordarea sumei necesare punerii în executare a hotărârii judecătorești prin care au fost acordate despăgubiri civile victimei infracțiunii (art. 20 Legea 211/2004 pentru protectia victimelor infractiunii), b) cererea de compensaţie financiară si cererea privind acordarea unui avans din aceasta (care sunt scutite de taxa de timbru) art 34, alin (2).

Legislatie utila:

Legea nr. 217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/44014

Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/156097

Legea nr. 211 din 27 mai 2004privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/52468

Ce este violența domestică? 

Legea nr.174/2018 privind modificarea și completarea Legii nr.217/2013 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie definește violența domestică, astfel:

Violenţa domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune intenţionată de
violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima. 

Violenţa domestică se manifestă sub următoarele forme:

  • violenţa verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;
  •  violenţa psihologică – impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală sau în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
  • violenţa fizică – vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activităţi cu grad mare de risc pentru viaţă sau sănătate şi integritate corporală, altele decât cele de la lit. e);
  •  violenţa sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;
  • violenţa economică – interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu
    efect similar;
  • violenţa socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuinţa comună, privarea de acces în spaţiul de locuit, deposedarea de acte de
    identitate, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
  • violenţa spirituală – subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă şi de a învăţa
    copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.
    În nicio formă şi în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiţia şi onoarea nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violenţă definite în prezenta lege.

Cine este victima?

Prin victimă se înţelege persoana fizică ce este supusă uneia sau mai multor
forme de violenţă specificate anterior, inclusiv copiii martori la aceste forme de violenţă.

Care sunt drepturile victimei?

  • respectarea personalităţii, demnităţii şi a vieţii sale private;
  • informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
  • protecţie specială, adecvată situaţiei şi nevoilor sale;
  • servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, precum şi la asistenţă medicală gratuită, în condiţiile legii;
  • consiliere şi asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii.

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să ia măsurile necesare pentru prevenirea violenţei domestice, pentru preîntâmpinarea unor situaţii de încălcare repetată a drepturilor
fundamentale ale victimelor violenţei domestice, inclusiv prin furnizarea de informaţii şi programe de educaţie despre modalităţile în care se pot preveni, evita, recunoaşte şi raporta cazurile de violenţă. Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să asigure exercitarea dreptului la informare al victimelor violenţei domestice, potrivit competenţelor ce le revin, după caz, cu privire la:

  • instituţiile şi organizaţiile neguvernamentale care asigură consiliere psihologică sau orice alte forme de asistenţă şi protecţie a victimei, în funcţie de necesităţile acesteia;
  • organul de urmărire penală la care pot face plângere;
  • dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;
  •  condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;
  • drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părţii vătămate şi ale părţii civile;
  • condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către stat, potrivit legii;
  • măsurile ce pot fi dispuse prin ordinul de protecţie provizoriu şi, după caz, prin ordinul de protecţie, demersurile necesare pentru emiterea acestora şi procedura de judecată.

Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:

  • să suporte, din bugetul local, în cazurile de violenţă domestică constatate în urma luării în evidenţă a victimei de către serviciile publice de asistenţă socială, cheltuielile cu întocmirea actelor juridice, precum şi cele necesare pentru obţinerea certificatelor medico-legale pentru victimele violenţei domestice;
  • să suporte, din bugetul local, în cazurile de violenţă domestică constatate în urma luării în evidenţă a victimei de către serviciile publice de asistenţă socială, cheltuielile cu asistenţa medicală a victimelor violenţei domestice care nu sunt asigurate medical;
  • serviciile sociale specializate pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice sunt oferite în mod gratuit victimelor;
  • autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura crearea şi funcţionarea serviciilor sociale prevăzute la art. 15, într-o distribuţie geografică adecvată, care să asigure acces neîngrădit la servicii sociale şi asistenţă tuturor victimelor supuse formelor de violenţă prevăzute de prezenta lege. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura crearea şi funcţionarea serviciilor sociale prevăzute la art. 15, cel puţin la nivel de judeţ, în funcţie de identificarea şi evaluarea nevoilor persoanelor supuse formelor de violenţă domestică prevăzute de lege, de pe raza judeţului, în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentelor dispoziţii legale.
  • centrele de primire în regim de urgenţă, denumite în continuare adăposturi, sunt unităţi de asistenţă socială, cu sau fără personalitate juridică, de tip rezidenţial, care asigură protecţie, găzduire, îngrijire şi
    consiliere victimelor violenţei domestice.
  • adăposturile asigură gratuit, pe o perioadă determinată, asistenţă familială atât victimei, cât şi minorilor aflaţi în îngrijirea acesteia, protecţie împotriva agresorului, asistenţă medicală şi îngrijire, hrană, cazare, consiliere psihologică şi consiliere juridică, potrivit instrucţiunilor de organizare şi funcţionare elaborate de autoritate.
  • centrele integrate de urgenţă în caz de violenţă sexuală asigură examinarea medicală şi medicolegală, asistenţă posttraumatică şi consiliere pentru victimele violenţei sexuale.
  • primirea victimelor în adăpost se face numai în caz de urgenţă sau, după caz, cu aprobarea conducerii centrului, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca măsură de protecţie. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul în incinta adăpostului unde se găsesc victimele.
  • locaţia adăposturilor este secretă publicului larg.
  • izolarea de agresori a victimelor se face cu consimţământul acestora sau, după caz, al reprezentantului legal.
  • toate adăposturile trebuie să încheie o convenţie de colaborare cu un spital sau cu altă unitate sanitară, care să asigure îngrijirea medicală şi psihiatrică. Convenţia se încheie de către consiliile locale, respectiv de către consiliile sectoarelor municipiului Bucureşti sau, după caz, de către consiliile judeţene, precum şi de organele de conducere ale furnizorilor de servicii sociale privaţi acreditaţi.
  • centrele de recuperare pentru victimele violenţei domestice sunt unităţi de asistenţă socială de tip rezidenţial, cu sau fără personalitate juridică, care asigură găzduirea, îngrijirea, consilierea juridică şi
    psihologică, sprijin în vederea adaptării la o viaţă activă, inserţia profesională a victimelor violenţei domestice, precum şi reabilitarea şi reinserţia socială a acestora.
  • centrele de recuperare pentru victimele violenţei domestice vor încheia convenţii cu autorităţile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti în vederea acordării suportului pentru integrarea în muncă, readaptarea şi recalificarea profesională a persoanelor asistate.
  • locuinţele protejate sunt unităţi de asistenţă socială organizate în regim rezidenţial pe durată determinată, cu sau fără personalitate juridică, care asigură găzduirea în regim de urgenţă, îngrijirea,
    asistenţa socială, consilierea juridică şi psihologică şi orientarea victimelor violenţei domestice.
  • adresa locuinţelor protejate este secretă publicului larg.

ORDINUL DE PROTECȚIE TEMPORAR

De la data de 28 decembrie 2018, poliţiştii pot emite ordinul de protecţie provizoriu, prin care se dispune, pentru o perioadă de 5 zile, una sau mai multe măsuri de protecţie a victimelor. După analizarea situaţiei pe baza unui formular de evaluare a riscului, polițistul eliberează un ordin de protecţie provizoriu, valabil cinci zile, astfel încât victima nu va mai fi nevoită să aştepte unul încuviinţat de judecător. Ordinul se emite dacă există un risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol.

Pentru a stabili dacă există un risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea persoanelor să fie pusă în pericol printr-un act de violenţă domestică, poliţiştii evaluează situaţia de fapt pe baza formularului de evaluare a riscului ce cuprinde 21 de întrebări. Primele şapte întrebări se referă la situaţii de o gravitate mai ridicată. Astfel, printre altele, intervievatul  va trebui să răspundă la următoarele întrebări: „Agresorul/agresoarea a încercat vreodată să vă ucidă?”, „A folosit vreodată arme sau obiecte care să vă rănească?” sau „În urma acestui incident aţi suferit leziuni? Echimoze, Excoriaţii, Plăgi tăiate/înţepate/împuşcate, Arsuri, Mutilări, Altele?”. Dacă la două din primele şapte întrebări răspunsul este afirmativ, poliţistul va încadra situaţia ca având un „risc iminent pentru victimă” şi va putea emite ordinul de protecţie provizoriu.

Prin ordinul de protecţie provizoriu, polițistul poate dispune şi alte obligaţii sau interdicţii pentru agresor: păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, faţă de resedinţă, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate ori să predea către poliţie armele deţinute, dacă are în dotare așa ceva.

Pentru a verifica sesizările privind violența domestică, aflarea adevărului și soluționarea justă a sesizării, polițiștii au dreptul să obțină probe prin următoarele mijloace:

a) constatarea prin propriile simțuri și consemnarea celor constatate într-un înscris ori înregistrarea celor constatate cu mijloace tehnice;

b) consultarea bazelor de date la care au acces potrivit atribuțiilor de serviciu și consemnarea celor constatate într-un înscris;

c) declarațiile persoanelor implicate în actele de violență domestică, ale persoanelor care au asistat la producerea actelor de violență domestică și ale altor persoane care pot comunica informații cu privire la persoanele implicate în actele de violență domestică;

d) înregistrări video sau audio ori fotografii, indiferent de proveniența acestora;

e) înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau postărilor în mediul electronic și/sau de telefonie mobilă.

Pentru verificarea sesizărilor privind violența domestică și în scopul obținerii de probe cu privire la aspectele ce fac obiectul sesizării, polițiștii au dreptul de a pătrunde în domiciliul sau reședința oricărei persoane fizice, fără acordul acesteia, precum și în sediul oricărei persoane juridice, fără acordul reprezentantului legal al acesteia, dacă sesizarea indică în mod expres că actele de violență domestică au loc sau au avut loc în spațiile respective.

Polițiștii pot folosi forța și mijloacele din dotare, în mod adecvat și proporțional, pentru a pătrunde în spațiile prevăzute la alin. (2).

Acțiunile polițiștilor în spațiile prevăzute la alin. (2), inclusiv cele de pătrundere, pot fi înregistrate cu mijloacele audio video sau foto din dotare, fără consimțământul persoanelor, înregistrările sau fotografiile constituind probe în sensul alin. (1) lit. a) și urmând regimul probelor prevăzute de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările ulterioare, sau de Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare, după caz.

Polițiștii strâng probele potrivit dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 135/2010, cu modificările și completările ulterioare, atunci când, în cursul verificării sesizărilor privind violența domestică, constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru ca actele de violență domestică săvârșite să facă obiectul cercetării sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni.

Prin ordinul de protecție provizoriu se dispun, pentru o perioadă de 5 zile, una ori mai multe măsuri de protecție, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat, dintre următoarele obligații sau interdicții:

a) evacuarea temporară a agresorului din locuința comună, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;

b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor în locuința comună;

c) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiți potrivit prevederilor art. 5, ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;

d) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;

e) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute.

Perioada de 5 zile prevăzută la art. 224 alin. (1) se calculează pe ore, adică are o durată de 120 de ore, și începe să curgă de la momentul la care s-a emis ordinul de protecție provizoriu.

Polițistul care a emis ordinul, are obligația de a sesiza  parchetul de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii, procurorul având obligația ca pe baza documentelor înaintate, să determine într-un termen de până la 48 de ore dacă este necesară menținerea ordinului sau nu.

În cazul în care constată că nu mai este necesară menținerea măsurilor de protecție dispuse, procurorul poate dispune motivat încetarea măsurilor de protecție, cu menționarea momentului de la care acestea încetează. Procurorul comunică acest lucru de îndată unității de poliție care a înaintat ordinul de protecție provizoriu, care ia măsuri pentru informarea imediată a persoanelor ce făceau obiectul acestuia. În ipoteza confirmării ordinului provizoriu, procurorul îl înaintează împreună cu toate documentele ce au stat la baza acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază a fost emis, însoțit cu o cerere de solicitarea a acordării unui ordin obișnuit de protecție. Acest ordin provizoriu, se poate ataca în instant în termen de 48 de ore de la comunicare.

ORDIN DE PROTECȚIE DEFINITIV

După obținerea ordinului de protecție provizoriu, victima trebuie sa se adreseze instanței de judecată pentru a obține un ordin de protectie definitiv pana la 6 luni de zile, acesta putand fi dat doar de către instanța de judecată.


Comentarii recente

    Doneaza prin EuPlatesc.ro