Povestea KALEI
Category:Uncategorized„De la prima palmă, nu bătaie, să pleci, fiindcă ești victimă. Dacă există agresivitate într-o căsnicie, aia nu mai e căsnicie. E greu să pleci, să o iei de la zero, dar Dumnezeu te ajută”. (Kala)
Am cunoscut-o pe Kala printr-un prieten care ne-a relatat cazul ei și ne-a rugat să o ajutăm. Din puținele noastre resurse dar cu dorința sinceră de a ne implica, am căutat soluții ca să îi oferim sprijin și ne bucurăm că lucrurile s-au mișcat în direcția bună pentru ea.
Povestea Kalei este în linii mari povestea tuturor femeilor abuzate, victime ale violenței domestice. S-a îndrăgostit de cine nu trebuie, s-a căsătorit și s-a confruntat cu violența la scurt timp. Violență fizică și psihică, amenintări și șantaj.
« Acum trei ani, în septembrie ne-am casătorit rapid, la scurt timp după ce ne-am cunoscut. Nu știam mare lucru despre el, ceea ce a fost o uriașă greșeală din partea mea. După vreo cinci luni de la căsătorie, s-a schimbat. A fost prima dată când m-a lovit. M-a bătut rău, mi-a rupt hainele și a aruncat cu cuțitul după mine. Am fugit din casă în picioarele goale, pe un crivăt de crăpau pietrele, prin zăpadă, la minus douăzeci de grade. Nu aveam telefon, era ger. În mașină era la fel de frig, așa că am stat timp de trei ore în cușca la câine, lipită de animal, ca să nu îngheț, până a adormit fostul și am putut intra în casă.
Atunci am vrut să plec, dar a zis că se schimbă și l-am crezut. Ce m-a șocat pe mine a fost faptul că e avocat și după ce mă bătea pe mine, mergea în instanță și apăra femei abuzate de soții lor.
Înainte de a-l cunoaște pe acest om, eu am muncit mereu, nu mi-a dat nimeni nimic. Am lucrat la o firmă mare de infrastructură, am lucrat la o benzinărie și la alte joburi. Mi-am crescut singură băiatul de 19 ani și i-am cumpărat o casă în care locuiește acum.
Când ne-am căsătorit, lucram la o grădiniță. Mi-a cerut să nu mai merg la muncă fiindcă lipsesc prea mult de acasă și 2000 de lei primiți ca salariu nu merită efortul și îl fac de rușine, nu sunt bani. L-am ascultat și am rămas acasă. A fost o greșeală, dar atunci am făcut ce mi-a cerut fiindcă îl iubeam.
Nu am sunat la poliție niciodată ca să nu îi fac rău, fiindcă aveam sentimente și am tot sperat că va fi bine, dar el a început să bea până când se scăpa pe el. Îl culegeam de la restaurante, fiindcă nu mai știa ce face, unde este. Ajunsese să bea și câte 20-30 de beri pe zi și lua Arketis, un antidepresiv.
Bătăile au început să fie mai dese. M-a bătut de Crăciun și de Paște, foarte rău. M-a bătut cu cablul de la telefon, am avut semne pe mâini, pe spate, pe picioare. Altă dată, am fost plină de vânătăi.
M-a distrus psihic. Despărțirea s-a produs anul acesta, în iulie, când m-a dat afară din casă. M-am trezit în stradă, fără bani, fără haine, fără servciu. Am stat la o prietenă, dar eram în cea mai cruntă depresie, fiindcă nu îi greșisem cu nimic, iar el mă aruncase ca pe o șosetă uzată și își luase alta nouă. Am ajuns în asemenea hal cu nervii, că eram în examen pentru a deveni asistentă medicală și mă gândeam să mă omor. Am învățat pentru examen, la mănăstirea Ghighiu în curte, pentru că găseam pace și alinare acolo, puteam să mă concentrez. Mergeam la slujbă în fiecare zi, mă linișteam și rămâneam câteva ore și învățam.
Dumnezeu m-a ajutat, am luat examenul și acum sunt asistentă medicală la un spital din capitală. Nu mai fac naveta din alt județ la București, ci stau la o prietenă din București și sunt în proces de divorț. Când simțeam că sunt la pământ, am primit un sprijin neașteptat de la asociația Șoapta Florilor, care m-a ajutat cu angajarea, mi-a găsit un avocat care să mă reprezinte, m-a încurajat să nu cedez și m-a ajutat cu diverse lucruri de care aveam nevoie. Și trebuie să recunosc, e foarte greu pentru mine în această perioadă. Nici acum nu mi-a dat hainele fostul soț. Am trei perechi de jeans, 3 bluze, o pereche de pantofi sport și lenjerie. Noroc că am avut mașina, altfel nu reușeam să ajung la București și să iau viața de la capăt.
Mesajul meu pentru femei este acesta : De la prima palmă, nu bătaie, să pleci, fiindcă ești victimă. Dacă există agresivitate într-o căsnicie, aia nu mai e căsnicie. E greu să pleci, să o iei de la zero, dar Dumnezeu te ajută ».
